Am vazut cu surprindere ( placuta) ca presa bucuresteana a dat o mic atentie si sarbatorii noastre de 7 septembrie, ocazie cu care ne aducem aminte de singura victorie romaneasca in fata Batranei Doamne, Juventus. S-a vorbit despre Profir, s-a vorbit despre Marius Stan si restul jucatorilor, s-a vorbit de Cornel Dinu, dar nu s-a vorbit de oamenii care de fapt au construit aceasta echipa, si care au o mare parte din meritul acestui succes istoric, Costica Radulescu si Ioan Sdrobis. Ei sunt oamenii care au facut acea echipa a Otelului pe care Cornel Dinu, prea grabit sa ocupe locul de antrenor principal a retrogradat-o in acel sezon. Acest cuplu extraordinar s-a sudat in decurs de 4 ani si a facut o echipa ce facea sa tremure orice “grand” din campionat. Acesti doi oameni merita respectul nostru infinit. Din pacate Costica Radulescu a plecat de la Otelul chiar inainte ca echipa sa joace in Europa, pentru ca avea probleme personale, iar Sdrobis nu a avut ocazia sa ajunga principal in meciul cu Juventus pentru ca a fost adus Cornel Dinu. “Parintele” Sdrobis chiar si-a exprimat aceasta suparare mare in cartea sa autobiografica: “Nea Costica Radulescu a plecat la Poli Timisoara. Mie mi s-a lasat clar sa inteleg ca voi primi conducerea tehnica a echipei. Era timpul de-acum, dupa „ucenicia” de secund. Cu aceste asigurari am plecat in concediu. Era vorba doar cateva zile. Am luat din nou drumul Vasluiului si din nou am fost la vanatoare, la pescuit. Ma simteam bine, dar aveam parca o presimtire, n-as fi dorit sa se adevereasca, dar, intr-una din zile, cand am venit de la vanatoare, nea Pruteanu mi-a aratat incruntat ziarul Sportul. Citesc si nu-mi vine sa cred : la Otelul Galati un nou cuplu de nori : Cornel Dinu — Ioan Sdrobis, un cuplu tanar… s.a m.d. Am ramas cu privirea pironita in gol. Vreau sa stiti ca nu m-a surprins faptul in sine, m-a bulversat felul in care am fost pus in tema, adica prin ziarul Sportul.”
Macar noi sa nu uitam sa dam cinstire asa cum se cuvine celor doi, fara de care o parte uriasa din istoria noastra poate nu ar fi existat niciodata. Multumim Costica Radulescu, multumim Ioan Sdrobis.