Esti aici
Acasa > Istoria echipei Otelul

Istoria echipei Otelul Galati e una zbuciumata, copie fidela a istoriei orasului ce il reprezinta. Orasul Galati a suferit de-a lungul istoriei distrugeri care ar fi trebuit sa stearga numele lui din carti insa de fiecare data a revenit mai puternic si mai frumos. Navalirile tatare, distrugerile din primul razboi mondial si mai ales cele din al doilea , toate acestea ar fi facut din orice alt loc de pe pamant un teren agricol si totusi continuam sa existam de atatea veacuri.
La fel si echipa Otelul a vazut in intreaga sa istorie desfiintari, mutari ale lotului in alte orase, schimbare de denumire si numele sau a continuat sa supravietuiasca, sa urce de la an la an, devenind una din echipele emblematice ale Romaniei, cu zeci de mii de suporteri in Galati dar si in multe colturi ale tarii si chiar ale lumii. Scoala de fotbal a Otelului a dat de-a lungul anilor zeci de nume mari, dovedind ca la acest club se lucreaza profesionist de la cel mai de jos nivel, de la grupele de copii si pana la cel mai inalt nivel, echipa de seniori. Aceasta pregatire atenta a viitoarelor staruri a facut posibila o evolutie constanta in prima parte a clasamentului de peste 20 de ani. Primul titlu din istoria clubului, in sezonul 2010-2011 e rodul aceleasi pregatiri temeinice la toate nivelurile, Otelul castigand cu o echipa formata in majoritate din localnici sau jucatori din zona Moldovei.
Otelul Galati e fara indoiala cea mai titrata echipa din zona Moldovei, pe care o reprezinta cu mandrie in toate competitiile.

Perioada Stiinta Galati
Chiar daca aceasta perioada e mai putin cunoscuta de suporteri, otelarii trebuie sa stie de precursoarea Otelului din anii ’50. Din pacate datele sunt destul de putine si destul de confuze.
In 1953 in cadrul Asociatiei Sportive Stiinta Galati se infiinteaza echipa de fotbal Stiinta Galati, una din cele mai frumoase echipe ale orasului nostru, alcatuita in exclusivitate din studenti.
Printre rezultatele acestei echipe putem aminti: ocupa locul 7 in Camp.Regional si devine Campioana Universitara in anul 1953, locul 2 in anul 1955 cu promovare in div. C si locul 5 in anul 1956 – 1957. A promovat in div. B (1961 – 1962), unde ocupa locul 7. Se mentine in divizia B pana in 1965 cand isi schimba denumirea in Otelul Galati.

Perioada Otelul Galati 1965-1970
Avand in vedere epoca si faptul ca la marginea orasului se construia Combinatul Siderurgic, mai marii clubului ( probabil la insistentele conducerii de partid) au schimbat denumirea echipei Stiinta Galati in Otelul Galati, in timpul campionatului. Era etapa a sasea, 25 septembrie 1965, cand apare pentru prima data numele de Otelul Galati in lumea fotbalului. Astfel putem spune fara sa gresim ca anul ce apare pe sigla Otelului este gresit 1964. Fie recunoastem legatura Otelului cu Stiinta Galati si atunci anul ar trebui sa fie 1953, fie consideram data aparitiei echipei pe 25 septembrie 1965. Indiferent de alegere, anul de pe sigla trebuie schimbat.
In sezonul 1965-1966, Otelul termina pe locul 12 in divizia B. In sezonul 1966-1967, Otelul retrogradeaza in divizia C, terminand pe locul 14 din tot atatea echipe. in sezonul 1967-1968 Otelul castiga divizia C si promoveaza de pe primul loc in divizia B. In sezonul 1968-1969 Otelul se claseaza pe locul 9 in divizia B. Urmeaza apoi sezonul 1969-1970 in care Otelul reuseste aceeasi perfomanta din sezonul trecut, locul 9 in divizia B.
In 1970 se infiintase la Galati o alta echipa care sa reprezinte orasul cu denumirea de FC Galati. Aceasta a preluat intreg lotul Otelului dar si locul in clasament, echipa fiind momentan desfiintata de mai marii vremii.
Dintre jucatorii care au evoluat in aceasta perioada la Otelul regasim nume care vor face parte din istoria echipei noastre,cum ar fi Ion Morohai, antrenorul cu portarii in partida cu Juventus si slefuitor de talente la centrul de copii si juniori, sau Ion Ionica, care a ocupat functii de conducere in cadrul clubului inclusiv cea de manager al minihotelului din cadrul stadionului.

Perioada 1972-1975
Dupa doi ani de seceta apare din nou numele Otelul Galati. Dacia Galati, echipa ce evolua in ligile inferioare isi schimba denumirea in Otelul. Aceasta noua echipa ajunge pe locul 2 in divizia C de unde promoveaza profitand de majorarea numarului de echipe din divizia B. In sezonul 1973-1974, Otelul termina pe locul 7 in divizia B. Presedintele clubului era in acea perioada ing. Gheorghe Ioanovic si deja incepuse la Galati sa se pregateasca juniorii, ceea ce peste cateva decenii va deveni traditie in clubul nostru. Activau atunci la Otelul doua grupe de copii si una de juniori.
Sezonul 1974-1975 e unul special in istoria noastra. Asociatia sportiva Otelul primeste un nou secretar, pe Puiu Victor Vasilache, un om de care se leaga o mare parte din istoria noastra si caruia toti otelarii ii datoreaza un mare respect. La 24 de ani, dupa terminarea facultatii, i s-a incredintat Otelul, pe atunci doar o asociatie sportiva modesta, cu echipa de fotbal in B pe care „organele de partid” intentionau s-o desfiinteze, plus o sectie de atletism fara sportivi. Erau doar doi atleti, dar unul plecat la Steaua si celalalt la Dinamo. Era secretarul asociatiei si practic conducatorul acesteia, presedintele avand doar statut onorific.
Pentru Otelul situatia era disperata, lui Puiu Vasilache i se pregatise o retrogradare in favoarea unei alte echipe galatene, Constructorul. Pana la urma inevitabilul s-a intamplat , arbitrul si-a facut datoria eliminand doi otelari si astfel Otelul Galati a retrogradat in C. Si ca totul sa fie si mai dramatic, comunistii au decis ca echipa sa plece la Adjud. Asociatia Sportiva Otelul ramanea si fara echipa de fotbal.

Perioada 1975-1981
Probabil ca nebunia tineretii l-a facut pe Vasilache sa nu renunte. Chiar el povesteste situatia de atunci: „In Galati, pe atunci, fotbalul trebuia sa insemne doar FCM. Au mutat echipa la Adjud si, pentru ca nu mai voiau sa auda numele de Otelul, am infiintat trei echipe din combinat si le-am inscris in campionatul municipal, LBR, Venus Turnare Continua si Rapid UETU”.
LBR a castigat seria a doua a campionatului Judetean Galati si a disputat meciul de baraj contra celor de la Bujorii Tg. Bujor. Puiu Vasilache a modificat intre timp si numele formatiei, aceasta numindu-se Otelul LBR Galati. Otelul a reusit sa promoveze impunandu-se clar pe propriul teren cu 4-0 si terminand la egalitate 4-4 la Tg. Bujor.
In sezonul 1977-1978 Otelul termina pe locul 11 in divizia C. Urmeaza apoi sezonul 1978-1979 cand Otelul termina pe 10 in divizia C. Finalul sezonului 1979-1980 gaseste Otelul tot la mijlocul clasamentului pe locul 9.
Sezonul 1980-1981 e unul foarte bun pentru echipa noastra Otelul impunandu-se pana la urma in lupta pentru promovare. Puiu Vasilache reusea sa duca gruparea dincolo de numarul limita de sectii (patru) pentru a trece de la „asociatie”, la Clubul Sportiv Otelul, ajungandu-se repede la 14 discipline sportive, cu sah, handbal, moto, box sau parasutism pe langa fotbal si atletism.
Performanta de atunci era realizata de antrenorul Petru Motoc si jucatorii Serbanoiu, Calugaru, Cucu, Bors, Castaian, Morohai, Ceacu, Ciurea, Patrascu, Pavel, Gheorghiu, Adamache, Enache, Ion Ionica, Basalac, Ticu, Potorac, Podet.
Din pacate autoritatile lovesc din nou in clubul nostru. Puiu Vasilache povesteste:”M-au sunat la miezul noptii, sa ma duc imediat cu carnetele jucatorilor, duceau echipa la Tecuci”.
Otelul ramanea din nou fara echipa de fotbal.

Perioada 1981-1990
Aceasta perioada debuteaza greu pentru Otelul. Clubul nu mai avea echipa de fotbal, insa Puiu Vasilache a inceput lupta din nou. Divizionara C, Metalosport Galati, echipa a uzinei Cristea Nicolae, a preluat jucatorii care nu au dorit sa ajunga la Tecuci si si-a schimbat denumirea in Otelul Galati. Anul infiintarii echipei Metalosport e 1935, un an care si el ar putea apare pe sigla Otelului, avand mult mai multe in comun cu istoria Otelului decat 1964.
In sezonul 1981-1982 Metalosport-Otelul termina pe primul loc in divizia C si promoveaza. Performanta era realizata de antrenorul Traian Ivanescu. In sezonul 1982-1983 Otelul urca repede pana pe 3 in divizia B. Deja incepem sa intrezarim printre jucatori nume grele din istoria noastra: Tudorel Calugaru, Mihai Ciobanu, Gelu Popescu, Marius Stan, Ion Basalac.
Otelul termina sezonul 1983-1984 pe locul 8. Apar in lot Nicolae Burcea, Danut Lupu, Gheorghe Stamate.
In sezonul 1984-1985 cuplul de antrenori Constantin Radulescu – Ioan Sdrobis aduc Otelul pe locul 3 in divizia B. Incepe sa se formeze la Galati o echipa redutabila. Il gasim in lot pe Ion Gigi, un alt nume greu al fotbalului galatean.
Sezonul 1985-1986 aduce promovarea in Divizia A, Otelul impunandu-se in seria I din divizia B.
Otelul reuseste in acest sezon si o surpriza in Cupa Romaniei, eliminand Sportul Studentesc in 16-imi cu scorul de 4-1. Sportul era pe atunci una din puterile campionatului diviziei A.
Acest sezon mai marcheaza o premiera. Pentru prima data a inceput sa organizeze la fiecare deplasare cate o garnitura speciala de tren pentru suporteri. Erau 18-20 de vagoane care permiteau Otelului sa joace ca acasa pe orice stadion din tara.
In primul sezon de divizia A, Otelul termina pe locul 11, fiind ferita de grijile retrogradarii. Un aspect ce nu trebuie neglijat, in acest sezon Otelul termina pe podium in clasamentul de tineret-sperante , participand pentru prima data in aceasta competitie. Primul meci jucat de Otelul in prima divizie a fost contra echipi Victoria Bucuresti, o favorizata a vremii. Pana la urma, spre surpriza tuturor a invins Otelul cu 2-0, prin golurile marcate de Antohi si Rotaru.
Sezonul 1987-1988 e unul de pomina, Otelul terminand pe locul 4, loc de cupa europeana.
Lotul condus de Costica Radulescu si Ioan Sdrobis, ii avea in alcatuire pe Calugaru, Gh. Stamate, I. Oprea, M. Ciobanu, G. Popescu, Stoica, Radu, Ciurea, Burcea, Smadu, M. Stan, A. Stamate, Petrescu, Basalac, Rusu, Vaiscovici, Antohi, Bejenaru, Dumitru, Rotaru, Lala, Anghelinei, C. Stan, Ralea etc.
Pe 7 septembrie 1988, Otelul a intalnit unul din marile nume ale Europei, Juventus Torino, la Galati. Pana la urma s-au impus otelarii cu scorul de 1-0 , gol din penalty executat de Profir.
Lotul Otelului la acea partida: Calugaru – G. Popescu, Anghelinei, Agiu, Borali (72’ Ad. Oprea) – Burcea, M. Stan, Profir, Oct. Popescu – Ralea (56’ Dragoi), Antohi. Echipa tehnica era asigurata de Cornel Dinu (antrenor principal), Ioan Sdrobis (antrenor secund) si Ion Morohai (antrenor de portari).
Din pacate returul a fost o simpla formalitate pentru Juventus, acestia inscriind nu mai putin de 5 goluri in plasa noastra. La Juventus erau jucatori ca Stefano Tacconi, Nicolo Napoli, Pasquale Bruno, Luigi De Agostini, Michael Laudrup, Alessandro Altobelli si Rui Barros.
Sezonul 1988-1989 aduce un recul in performantele Otelului , echipa noastra clasandu-se pe locul 16 si retrogradand.
In sezonul 1989-1990 Otelul pierde lupta pentru promovare terminand abia pe locul 3 in divizia B.

Perioada 1990-1999
Otelul termina sezonul 1990-1991 pe primul loc al diviziei B si promoveaza in primul esalon. Antrenorul care reuseste promovarea e Ion Moldovan.
Urmeaza un nou sezon de divizia A, 1991-1992. Clubul condus mai nou de Marius Stan (presedinte), proaspat retras din activitatea de jucator si Mihai Stoica (vicepresedinte) s-a clasat pe pozitia a opta.
Sfarsitul sezonului 1992-1993 gaseste Otelul pe locul 10, cu un nou antrenor Aurel Ticleanu.
Otelul joaca in 1992 si finala Cupei Balcanice, cu echipa turca Sariyer Istanbul: 0-0, 0-1.
Sezonul 1993-1994 ne gaseste in lupta pentru evitarea retrogradarii. Pana la urma retrogradarea este evitata cu cateva etape inainte de final: locul 15.
In sezonul 1994-1995 Otelul termina pe locul 13, iar pe malul Dunarii poposeste un antrenor care a facut istorie la Galati. E vorba de Vasile Simionas, un om iubit de tribune si jucatori, sub bagheta caruia Otelul a devenit „Campioana Provinciei”.
Sezonul 1995-1996 aduce pentru Otelul doar locul 13 cu 45 de puncte.
Sezonul 1996-1997 este din nou unul doarte bun pentru galateni, Otelul reusind clasarea pe locul 4 si devenind o nuca tare pentru toti „granzii” Romaniei. Otelul se califica din nou in cupele europene.
Echipa de atunci a Otelului: Stelian Bordeianu, Marin Balint, Vasile „Pluto” Bratianu, Gigi Ion, Tudorel Pelin, Catalin Tofan, Costin Males, Valentin Stefan, Viorel Tanase, Viorel Ion, Adrian State, Emil Spirea, Constantin Bosanceanu si Mircea Stanciu.
Urmeaza sezonul 1997-1998 cu acelasi Simionas la carma echipei. Otelul termina la fel de sus ca sezonul anterior, tot pe 4. In acest sezon Otelul participa si in tururile preliminare ale Cupei UEFA, unde intalneste formatia Hit Gorica. E o intalnire de trista amintire pentru otelari, echipa noastra pierzand cu 2-0 in deplasare, insa dezastrul a venit abia in meciul de acasa. Dupa ce Otelul a condus cu 4-0 si era sigura de calificare, Hit Gorica a marcat 2 goluri in ultimele 2 minute si totul s-a naruit, lasand in lacrimi un stadion intreg.
Formatia Otelului din acel sezon: Stelian Bordeianu, Leonard Nemtanu, Sorin Haraga, Dorel Balint, Emil Spirea, Valentin Stefan, Viorel Tanase, Iulian Arhire, Catalin Tofan, Dragos Mihalache, Viorel Ion, Costin Males, Mihai Gurita, Tudorel Pelin, Gigi Ion si Florin Cernat.
Sezonul 1998-1999 nu e unul rau pentru Otelul, echipa terminand pe 6 insa marcheaza despartirea de Marius Stan, presedintele care facuse posibile toate performantele de pana atunci. Motivul despartirii este faptul ca Mihai Stoica, vicepresedintele clubului, proifitand de faptul ca avea rude in conducerea clubului si probabil dorindu-i locul lui Stan, il sapa constant. Astfel Marius Stan si-a dat demisia plecand la Rocar.
In acest sezon Otelul a jucat doua tururi preliminare ale Cupei UEFA. A trecut de Sloga Jugomagnat Skopje cu 3-0 pe propriul teren si a facut egal in Macedonia 1-1. In turul 2 otelarii au fost invinsi fara drept de apel 3-0 in deplasare si 0-3 acasa de Vejle Boldklub.
Otelul ramane si fara antrenorul Simionas, care paraseste si el Otelul dupa ce a plecat omul cu care facuse treaba din conducerea clubului.

Perioada 1999-2002
E perioada ce l-a avut in prim plan pe noul presedinte Mihai Stoica.
In sezonul 1999-2000, Otelul termina pe locul 8. La timona echipei era Dumitru Dumitriu.
Sezonul 2000-2001 este unul greu pentru otelari. In prima parte a sezonului au fost condusi de pe margine de Aurel Ticleanu, etapele 14-15 de Ion Gigi, iar salvarea de la retrogradare a venit sub comanda lui Ilie Dumitrescu. Era perioada cand golgheterul echipei era Bukvic. La finalul acestui sezon Ilie Dumitrescu demisioneaza in vestiarul unde se sarbatorea ultima victorie.
Sezonul 2001-2002 aduce la Galati doi antrenori. Pentru primele 15 etape,antrenor principal a fost Victor Rosca iar pentru ultima parte a sezonului a condus de pe margine Marius Lacatus. Otelul a terminat pe locul 5, la doar un punct de locul 3. Otelul era insa pe primul loc intr-un clasament al returului.
Sezonul se incheie cu plecarea in grup a presedintelui Stoica, antrenorului Lacatus si a opt dintre jucatorii de baza ai echipei. Suporterii otelari inca ii mai pastreaza o antipatie fara masura lui Mihai Stoica pentru modul cum a ales atunci sa plece de la Otelul, lasand liberi de contract o serie de jucatori importanti ai echipei.

Perioda 2002-2005
E o perioada de mari framantari la club, cu o retrogradare si o revenire in prima liga in decurs de o luna, cu schimbare proprietarilor clubului.
E o perioada extrem de controversata a istoriei noastre ce necesita cateva explicatii.
In sezonul 2002-2003 Otelul are un nou conducator de club, Igor Parvu iar ca tehnician vine fostul fotbalist Costel Orac. O serie de factori cum ar fi lipsa de experienta a lui Parvu in fruntea unui club atat de mare, subtirimea lotului si chiar valoarea antrenorului au dus Otelul pe locul 13 la sfarsitul campionatului. Echipa ce se clasa pe acel loc trebuia sa dispute un meci de baraj cu FC Oradea. La Galati, Otelul a invins cu 2-1 dar in deplasare am pierdut cu 3-1. Otelul era in divizia B.
Urmeaza apoi o luna in care Otelul se obisnuise cu divizia B. Totusi de la Ploiesti a venit o veste ce nu o astepta nimeni. Petrolul Ploiesti se desfiintase si isi unise lotul cu Astra Ploiesti. Ramasese un loc liber in divizia A, iar acesta revenea de drept echipei cel mai sus clasate dintre retrogradate in sezonul ce se terminase. Intre timp Otelul a incaput pe mana unui om de afaceri galatean, Nicolai Boghici, care a cumparat clubul cu 100000 de euro . El a pretins ca a cumparat locul Otelului de la Florin Bercea, cel care se ocupa de destinele clubului Petrolul. A si platit 300000 de dolari catre Bercea , bani in care a primit 4 jucatori. Totusi ceea ce spune Boghici nu prea are cum sa fie adevarat avand in vedere ca decizia de mentinere a clubului Otelul in prima liga a apartinut FRF-ului conform regulamentelor de atunci.
La Otelul ajunge antrenor din etapa a 16-a Sorin Cartu, un antrenor experimentat. Echipa noastra termina sezonul pe locul 5 si reuseste o perfomanta nemaintalnita in istoria clubului, atinge finala Cupei Romaniei pe care o pierde in fata echipei Dinamo Bucuresti pe 6 iunie 2004.
Imediat dupa finala Cupei Romaniei urmeaza un alt episod controversat in istoria clubului. S-a descoperit ca cei ce controlau destinele clubului interpretasera gresit legea si astfel Asociatia care detinea locul si palmaresul clubului avea datorii de peste 15 miliarde de lei vechi. In plus, Nicolai Boghici avea probleme si cu plata salariilor jucatorilor, acestia amenintand ca nu vor participa in Cupa Uefa in intalnirea cu Dinamo Tirana, pe care de altfel Otelul era obligata sa o dispute la Constanta pentru ca la Galati terenul nu intrunea toate conditiile. Pana la urma situatia s-a clarificat , Otelul a depasit echipa albaneza, dar s-a opit in turul 2 , reusind doar un egal la Constanta cu Partizan Belgrad si fiind invinsa cu 1-0 in deplasarea de la Belgrad.
Sensibilizata de problemele clubului de fotbal Otelul, conducerea combinatului siderurgic decide sa preia echipa. Apare astfel o noua firma , infiintata de o serie de oameni din conducerea clubului cu denumirea de Fotbal Club Otelul SA. Actionarii acestei firme noi erau Ionel Bors, Nicu Radu, Ioan Ungureanu, Mirela Gatin si Aurelian Mocanu. Toti acesti actionari aveau acelasi procent 19,2 %. Aceasta firma preia de la Asociatia Clubul de fotbal Otelul Galati locul si palmaresul, fosta proprietara a clubului fiind facuta actionara cu 4%. Multi au acuzat mai tarziu aceasta manevra ca fiind divizare, insa e o diferenta intre acest tip de procedura si ceea ce s-a intamplat la clubul nostru. Echipa Otelul a fost preluata de alti prorpietari, si nu acelasi proprietar a facut o alta firma pe care sa treaca datoriile. In acea perioada totusi divizarile nu erau interzise in fotbal, avand in vedere ca o serie de echipe din divizia A au facut-o: Poli Iasi, National Bucuresti, FC Brasov, Dinamo Bucuresti sau FC Arges Pitesti.

Perioada 2005-2012
E o perioada care marcheaza revenirea la club a presedintelui Marius Stan, intr-o situatie extrem de delicata pentru club. Era o miscare normala, Viorel Anghelinei presedintele din partea Asociatiei Clubul de Fotbal Otelul Galati fiind inlocuit in functie de Marius Stan care reprezenta interesele noilor proprietari. Viorel Anghelinei ramane si el in conducerea administrativa.
Urmeaza un tur de cosmar, in care Otelul nu reuseste sa stranga decat 9 puncte, antrenorul Aurel Sunda dovedind ca Otelul e o palarie prea mare pentru el.
Astfel ca pe 27 decembrie 2005 la conducerea echipei este adus Petre Grigoras, un alt nume important in istoria clubului si un antrenor foarte iubit de suporteri. Deasemenea Marius Stan aduce la echipa 18 jucatori schimband din temelii Otelul.
Otelul incepe bine returul cu o victorie la Dinamo acasa cu 3-0. O victorie mare care arata ca la Galati se naste o echipa puternica dupa multi ani in care antrenorul se schimba odata la 6 luni.
Otelul termina acest sezon pe locul 9, jucand spectaculos si devenind revelatia returului
Urmeaza sezonul 2006-2007 in care Otelul termina pe locul 5 in clasament. La sfarsitul acestui sezon se retrage unul din numele mari ale Otelului, jucatorul emblematic Viorel Tanase. In ultimul meci in care a jucat pentru Otelul, Tase a reusit sa marcheze.
La sfarsitul sezonului 2007-2008 Otelul reuseste sa termine pe locul 8 , atacantul Jula reusind sa termine anul cu 17 goluri marcate.
La inceputul acestui sezon Otelul are o participare excelenta in Cupa UEFA Intertoto reusind sa castige aceasta competitie dupa ce in finala a invins turcii de la Trabzonspor cu acelasi scor atat acasa cat si in deplasare, 2-1. Otelul ajunge astfel in Cupa UEFA dupa o pauza de cativa ani. Am pierdut calificarea in fata bulgarilor de la Lokomotiv Sofia , dupa ce acestia ne-au invins in Bulgaria cu 3-1 iar pe stadionul Otelul nu am reusit decat un 0-0, datorita antijocului excesiv facut de bulgari.
Sezonul 2008-2009 aduce din nou probleme pentru Otelul. Echipa termina pe locul 12 iar clubul ajunsese la inceputul anului 2009 intr-o situatie aproape de faliment. A fost nevoie de taieri salariale la toti angajatii si alte actiuni pentru salvarea clubului. Se ajunsese chiar la posibilitatea ca primaria Busteni sa sprijine clubul. Asta pentru ca autoritatile locale neglijau clubul, fapt ce a scos si suporterii in strada la un amplu protest pentru sprijinirea intregului sport galatean.
Sezonul 2009-2010 aduce schimbari mari la Otelul. Antrenorul Petre Grigoras paraseste echipa pentru ca nu poate garanta ca poate indeplini obiectivul impus de Marius Stan, calificarea intr-o cupa europeana. Apare in scena Dorinel Munteanu, fost international roman, un nume important pentru fotbalul romanesc. Chiar daca e primit cu reticenta de suporteri , Munteanu dovedeste ca are valoare ca antrenor. In primul sezon petrecut pe malul Dunarii, Otelul lui Dorinel Munteanu termina pe locul 8.
Sezonul 2010-2011 e sezonul in care Otelul castiga pentru prima data Liga I, aducand bucurie in inimile a zeci de mii de suporteri. Finalul campionatului e unul incrancentat Otelul reusind sa invinga in meci direct contracandidata la titlu, FC Timisoara. Nebunia de pe strazi de dupa acest meci a dovedit tuturor jucatorilor si staff-ului tehnic faptul ca orice sacrificiu a meritat.
La doua luni distanta, in visteria clubului mai apare un trofeu , Supercupa Romaniei castigata in fata echipei Steaua Bucuresti.
Numele stiute de fiecare suporter otelar, nume ale jucatorilor si antrenorilor ce au luat titlu sunt: Branko Grahovac, Cristian Branet, Gabriel Abraham – portari, Cornel Rapa, Samoel Cojoc, Cristian Sirghi, Milan Perendija, Sergiu Costin, Enes Sipovic, Constantin Miselaricu, Adrian Salageanu, Silviu Ilie, Ionut Neagu, Gabriel Giurgiu, Ioan Filip, Ciprian Milea, Liviu Antal, Laurentiu Iorga, Laurentiu Petean, John Ibeh, Gabriel Viglianti, Razvan Ochirosii, Laurentiu Bus, Gabriel Paraschiv, Marius Pena, Csaba Borbely, Bratislav Punosevac si Robert Elek. Antrenor principal: Dorinel Munteanu. Antrenori secunzi: Ioan Balaur, Catalin Ciorman. Preparator fizic: Ionel Tamasanu. Medic: dr. Mihail Troaca. Maseuri: Constantin Craciun, Dragos Axente, Liviu Tunariu.
Sezonul 2011-2012 e unul unic in istoria clubului nostru. Otelul termina pe locul 6, dar mai important de mentionat este participarea in Grupele Ligii Campionilor. Adversarii nostri, nume grele in Europa, nu ne-au dat nicio sansa, insa simplu fapt ca am fost acolo inseamna un salt important pentru numele Otelul. Am jucat contra celor de la Manchester United, Benfica Lisabona si FC Basel. Chiar daca nu am reusit nicio victorie, Otelul a fost invinsa cu scoruri foarte stranse, nefacandu-se de rusine.
Urmeaza o noua perioda grea pentru club si suporteri. Problemele de la club se traduceau cam asa: Otelul avea de primit bani pentru participarea in Liga Campionilor, iar actionarii care pana atunci nici nu se aratasera la fata doreau acesti bani.

Sezonul 2012 – 2013
Otelul l-a pierdut ca antrenor pe Dorinel Munteanu, satul de problemele de la club si in locul sau a fost adus Viorel Tanase. Marius Stan l-a adus la masa negocierilor pentru preluarea Otelului pe miliardarul Dan Adamescu, care pana la urma s-a inteles cu cei din conducerea combinatului si a preluat clubul. Intre timp Marius Stan a fost ales primar al Galatiului si a trebuit sa paraseasca clubul. In locul sau a ajuns presedinte al clubului Narcis Raducan.
Viorel Tanase reuseste sa puna clubul din nou pe linia de plutire, aducand cateva victorii importante clubului nostru. La finalul turului Otelul s-a aflat in afara zonei retrogradabile.
In pauza de iarna situatia parea ca s-a rezolvat , insa la inceputul anului apele s-au tulburat din nou la clubul nostru. Vestea ca Dan Adamescu vrea sa falimenteze Otelul si sa puna mana pe banii din Liga Campionilor dadea din nou fiori suporterilor. Pana la urma presedintele Narcis Raducan a linistit apele. Echipa a plecat la munte cu antrenorul Viorel Tanase , insa la intoarcere Tanase a fost inlocuit surprinzator cu Petre Grigoras. Acesta a mers in Spania cu Otelul pentru a doua parte a pregatirilor insa la revenirea in tara au aparut din nou probleme. Petre Grigoras a recunoscut ca nu semnase cu Otelul si a plecat de la club. Pana la urma Grigoras a fost convins sa semneze de catre Narcis Raducan si finantatorul Dan Adamescu. Intre timp Otelul pierdea acasa meciul cu Petrolul dar reusea o victorie surprinzatoare pe terenul campioanei CFR Cluj. Odata cu revenirea lui Grigoras la echipa, sperantele suporterilor erau din nou mari. A fost pana la urma un retur dominat de problemele de sanatate ale antrenorului Grigoras, care a condus echipa mai mult prin telefon si cu ajutorul secunzilor. Chiar daca s-a salvat de la retrogradare, echipa nu a mai aratat ca in sezoanele precedente. Pana la urma Otelul a terminat pe locul 11 cu 43 de puncte, un loc nu tocmai onorant pentru o campioana a Romaniei. In Cupa Romaniei Otelul ajunge pana in semifinale. La finalul sezonului Petre Grigoras spleaca, dezamagit de problemele de la club, deranjand o parte a suporterilor care l-au acuzat de tradare ca si la precedenta parasire a clubului.

Sezonul 2013-2014
In prima parte a sezonului, Otelul a fost antrenata de Ionut Badea. Acest antrenor a fost preferat de Narcis Raducan pentru ca Viorel Tanase ( primul contactat) avea deja un angajament iar Badea reusise cateva performante interesante in Liga a II. Pana la urma, aceasta numire s-a dovedit o alegere gresita, echipa afundandu-se in subsolul clasamentului. Exasperat de seria de infrangeri, Raducan l-a destituit pe Badea si a adus in locul sau un german calit in Bundesliga, dar si in campionatul Greciei, pe nume Ewald Lienen. Din pacate insa venirea nematului nu a adus decat o imbunatatire a jocului, insa nu si a rezultatelor, Otelul terminand turul pe locul 14, la egalitate cu prima echipa aflat pe loc retrogradabil. In iarna Otelul a facut 5 transferuri importante, aducand jucatori cu experienta dar si tineri foarte talentati crescuti la echipele mari din serie A si un preparator fizic din Germania. Antrenorul Lienen reuseste sa salveze echipa de la retrogradare, Otelul terminand pe locul 10. Dupa acest sezon intreaga echipa s-a destramat, Ewald Lienen si aproape tot lotul de jucatori parasind Otelul. Inclusiv directorul general Narcis Raducan si-a dat demisia .

Sezonul 2014-2015
Acest sezon a adus mari schimbari in viata echipei noastre. Dan Adamescu, patronul Otelului a fost arestat si acuzat de incercare de influentare a justitiei, iar TNG a inceput sa caute modalitati de a scapa de echipa. S-a apelat astfel la o firma din Australia, condusa de un avocat roman, specializata in consultanta sportiva, care sa puna ordine in club si sa pregateasca vanzarea Otelului. La nivelul echipei, s-a schimbat aproape tot lotul, iar pe banca tehnica a fost adus Michael Weiss, un tehnician german care avea in CV postul de selectioner al statului Filipine.
Experienta cu neamtul Weiss a fost una nefericita, Otelul nereusind prea multe puncte cu el pe banca. Dupa mai multe esecuri consecutive a fost destituit.
Din nou, dupa cateva luni s-a schimbat atat conducerea tehnica cat si cea administrativa. Administratorul special a devenit Vlad Rapisca, managerul echipei a fost numit Ovidiu Burca, iar team manager Cristi Munteanu, fost portar al Otelului. Pe banca tehnica a ajuns Tibor Selymes, fost jucator al echipei nationale a Romaniei. Cu jucatori noi, cu alt gen de a aborda meciurile, Otelul a inceput sa castige puncte. Din pacate insa, la finalul turului a terminat pe penultimul loc in Liga I.
Inceputul returului a fost un dezastruos, ceea ce l-a facut pe pe Tibor Selymes sa demisioneze. In locul sau a ajuns la carma echipei Florin Marin, antrenor cu experienta in Liga I. Chiar daca pe final de sezon, Otelul a obtinut cateva victorii frumoase, punctele obtinute nu au fost deajuns, astfel incat dupa 24 de ani consecutivi petrecuti in prima divizie, Otelul a retrogradat.

Sezonul 2015-2016
Acest sezon a inceput in conditii foarte grele. Fara stadionul Otelul, de pe care echipa a fost data afara pentru neplata datoriilor catre combinat, cu o parte din baza Ancora retrocedata, Otelul a luat in calcul disputarea meciurilor la Slobozia.
Deasemenea, Florin Marin a parasit echipa, fiind inlocuit de secundul Daniel Florea, iar pe postul lui Ovidiu Burca, plecat si el, a fost promovat Cristi Munteanu.
Aproape de finalul anului a plecat si Cristi Munteanu, iar in locul sau a fost numit ca manager sportiv Vivi Stamate, fosta glorie galateana a anilor 80.

Stadionul Otelul
Anul 1973 e anul in care apare prima atestare documentara a stadionului Otelul cu o capacitate de 5000 de locuri.
Primul meci pe noul stadion Otelul are loc pe 4 aprilie 1982 . Otelul juca impotriva celor de la Arrubium Macin. Era un stadion modern, cu o capacitate de 16.000 locuri si dotat cu vestiare, cabine de transmisie, tabela electronica dar si un bazin de inot. In 2006 si 2011 a suferit modificari si modernizari. Are in prezent o capacitate de 13.500 de locuri pe scaune. Tribunele I si II sunt alcatuite din cate cinci sectoare, in timp ce peluzele au trei sectoare.
Stadionul beneficiaza de o instalatie de nocturna cu o capacitate de 1400 lucsi ce a fost inaugurata pe 5 mai 2011, cu ocazia meciului Otelul Galati – Universitatea Craiova.

Antrenorii echipei Otelul din 1965 pana in prezent
Gheorghe Dungu 1965 – 1966
Gheorghe Draghiescu 1966 – 1967 retur 1967 -1968, tur 1968 -1969
Ion Unguroiu tur 1967 – 1968
Stefan Vasile retur 1968 – 1969, 1969 – 1970
Dumitru Oprea tur 1970 – 1971, 1973 – 1978
Valeriu Neagu retur 1970 -1971
Ion Toma 1978 – 1979
Ion Ionita 1979 – 1980
Petre Motoc 1980 – 1981
Traian Ivanescu 1981 -1983
Marin Olteanu tur 1983 – 1984
Angelo Niculescu retur 1983 – 1984
Costica Radulescu 1984 – 1988
Cornel Dinu 3 luni tur 1988 – 1989
Ioan Sdrobis 1 luna tur 1988 – 1989, 4 luni tur 1994 – 1995
Nicolae Burcea 1 luna tur 1988 – 1989
Mircea Dridea retur 1988 -1989
Ion Morohai 1989 – 1990
Ion Moldovan 1990-1992
Aurica Ticleanu 1992 – 1994, 3 luni tur 2000-2001
Vasile Simionas 1994 – 1999
Dumitru Dumitriu 1999 – 2000
Ion Gigi 1 luna tur 2000 – 2001
Ilie Dumitrescu retur 2000 – 2001
Victor Rosca tur 2001 – 2002
Marius Lacatus retur 2001 – 2002
Costel Orac 2002 – 2003
Sorin Cartu 2004
Mihai Stoichita retur 2004 – 2005
Aurel Sunda tur 2005 – 2006
Petre Grigoras 2006 – 2009, retur 2012 – 2013
Dorinel Munteanu 2009 – 2012
Viorel Tanase tur 2012 – 2013
Ionut Badea 4 luni tur 2013 – 2014
Ewald Lienen 2013-2014
Michael Weiss 2014
Tibor Selymes 2014-2015
Florin Marin 2015
Daniel Florea 2015 – prezent

Presedintii clubului Otelul
Gheorghe Ioanovici
Victor Vasilache
Ion Ionica
Mihai Stoica
Igor Parvu
Nicolae Boghici
Viorel Anghelinei
Marius Stan
Narcis Raducan
Vlad Rapisca (administrator special)

Bibliografie:
Wikipedia.org
otelul-galati.ro
„Strajerii Moldovei” – Cristian Socianu

Aceasta Istorie a clubului Otelul poate suferi modificari, corecturi si adaugiri . Sunteti liberi sa trimiteti prin comentarii sugestiile si observatiile voastre.

2 thoughts on “Istoria echipei Otelul

  1. Habar nu aveam de Stiinta Galati, chiar e un episod mai putin cunoscut.
    Vad ca ai ales anul 1965 ca an de infiintare, e diferit fata de anul oficial. Ai vreo dovada sau tot din gura in gura?

  2. Istoria clubului ce nu trebuie uitata. Ar trebui sa fim mandri ca acest club are o istorie pentru ca au existat multe cluburi aparute pe fiţuică si care ulterior au disparut, cluburi fara suporteri, fara istorie.

Lasă un răspuns

Top

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Cititi mai mult

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close