Aceste vorbe au fost spuse de Tase imediat dupa victoria cu Astra, venita in ultimele secunde. Probabil multi suporteri mai tineri au zambit obisnuiti cu jucatorii Otelului care “se sacrifica” mai mult prin Divino. Totusi Tanase stie mai mult de atat, el vazand acest spirit de sacrificiu si de a crede pana in ultima secunda in sansa noastra a jucatorilor emblematici ai acestui club. El e otelar, el stie ca Otelul atunci cand crede darama orice. E unul din cei care constituiau generatia care transformase Otelul in spaima echipelor cu pretentii.
Era anul ’96 , la sfarsitul lui septembrie si Otelul mergea in fieful rapidistilor, acolo unde feroviarii aveau de partea lor un public foarte frumos, terenul si istoria.
Ai nostri au fost luati pe sus inca de la inceputul partidei, fluierati si intimidati de spectatori, cu intrari la limita regulamentului din parte adversarilor. Nici nu trecusera 10 minute si deja rapidistii aveau 1-0. Inscrisese Tart?u in minutul 9, sutand printr-o mare de oameni, insa otelarii nu s-au intimidat. Simionas turba pe margine strigand la liderii acestei echipe: ” Hai ba ce faceti, jucam si noi ceva?”
Ion Viorel , pentru ca la el se tot uita antrenorul cand spunea aceste vorbe, ii raspunde mormaind ceva. Totusi Otelul beneficiaza de o lovitura libera din jumatatea terenului giulestean, Vioara ii face cu ochiul coechipierului care bate repede lovitura, si Ion Viorel pacaleste intreaga aparare rapidista care se trezeste abia dupa ce mingea era in poarta lui Tene. Scorul e 1-1 si Vioara, trecand pe langa banca otelara, ii rapunde abia acum cu voce ridicata lui Simionas, cu accentul sau de la Buzau:” Vezi bre ca putem si noi sa le dam goluri astora” insa e ignorat de antrenor care deja gandea urmatoarea faza a meciului. Tribunele deja turbasera, nevenindu-le sa creada ca “moldovenii” ii pacalesc la ei acasa. Vorbe grele zboara catre arbitru, care ar fi trebuit sa dicteze offisde chiar daca aceasta infractiune nu se produsese.
Urmeaza dezastrul pentru Otelul, doua faze aproape identice avand ca protagonisti aceeasi doi jucatori , portarul Badan de la noi si care comite doua penalty-uri fiind si eliminat dupa al doilea si Tart?u de la ei care mai marcheaza doua goluri , reusind in acea partida un hattrick frumos. Lumea incepuse sa rada in tribune de otelari, in 10 cu 2 goluri mai putin, ai nostri devenisera cantitate neglijabila. Din cand in cand din tribune se mai arunca un “bai sarma, du-te acasa” , iar jucatorii rapidisti incepusera sa ii strige lui Tartau ” mai lasa ba si pe altii sa mai inscrie, vrei sa le dai tu pe toate”. La noi intra Dorin Arcanu, singura solutie de pe margine. Din pacate e o problema, Arcanu e accidentat la o mana si numai de aparat nu era bun. A tinut insa sa il linisteasca pe Simionas in momentul in care il inlocuia pe Dobrea ” lasa nea Simi, ca nu trec astia asa usor de mine, chiar daca e sa imi accidentez si cealalta mana”
Era totusi 3-1 pentru Rapid si mai aveam de jucat 60 de minute. Aveam un om mai putin, iar adversarii pareau de neoprit.
Ion Viorel trece pe langa Vali Stefan intrebandu-l ” ce facem Vali cu astia?” iar acesta din urma ii arunca zambind ” pai ce sa facem Vioara? le dam bataie” , raspunsul lasandu-l un pic dezorientat si uitandu-se in sus pe mai micul sau coechipier. Totusi aceste vorbe parca le-au dat tuturor aripi, si peste 8 minute, Ion Viorel isi lasa in urma adversarii il vede demarcat pe Vali Stefan si ii paseaza , iar acesta marcheaza cu un sut bine plasat. Otelarii incep sa spere ( cam cu teama ce-i drept), si se uita spre cei doi cu admiratie ” bravo ma, ce gol le-ati dat” . Ion Viorel si Vali Stefan, liderii, primii cand era vorba de petreceri, dar si primii cand era vorba de jucat. Erau genul de oameni care atunci cand nu mai stiai ce sa faci cu mingea o dadeai lor.
S-a terminat prima repriza, si Rapidul conducea cu 3-2. In vestiar Simionas e suparat foc, si nu doar pe portarul care a fost eliminat ci si pe fundasii care au lasat jucatorii Rapidului sa treaca asa usor . Sa nu uitam ca Tofan nu a putut sa joace in aceasta partida.
Gata, se termina pauza, si jucatorii par ca nu au trecut prin focul lui Simionas, intrand pe terenul cu zambetul pe buze. Pe atunci asa se juca la Otelul, din placere. Rapidistii nici nu stiau ce ii astepta.
Ai nostri incep sa ii ia la joc, dominand clar echipa unui Lita Dumitru transfigurat la marginea terenului. Inevitabilul se produce, mingea ajunge la Ion Gigi, intelectualul echipei, cel care fugea din cantonament pentru cursurile de la facultate, iar acesta rupe plasa rapidistilor. E 3-3 si celor de prin tribune nu le vine sa creada ce se intampla pe teren. De la injuraturile adresate jucatorilor nostri se trece la injuraturile trimise direct catre rapidisti ” ba, va bat moldovenii astia? sunteti prosti?” . Rapidistii din teren sunt si mai uluiti decat cei din tribune “ce dracu’ se intampla?” . Tene striga la jucatorii din aparare sa nu ii mai lase pe ai nostri sa traga, mai ales pe asta care abia a marcat, ca ii rupe mainile cu suturile lui.
Rapidisitii speriati incep sa dea drumul la joc, ai nostri raspund cu atacuri scurte. Rapidistii sunt mai periculosi, insa Arcanu cu niste dureri incredibile la unul din brate, inchide poarta.
In minutul 81 Simionas il trimite in teren pe Max Arhire in locul lui Males , acesta din urma fiind cam obosit dupa ce le-a ascuns mingea rapidistilor. Forma fizica il tradeaza din nou pe probabil cel mai tehnic jucator din istoria Otelului.
Se termina cele 90 de minute, si arbitrul nu mai fluiera. Otelarii se uita unii la altii si incep sa vorbeasca printr dinti “ba, Huzu asta prelungeste poate dau gol rapidistii…” . De pe margine Simionas nu ii lasa pe ai nostri sa doarma ” misca ma mai repede , deja te crezi la vestiare?” . Deja sunt sase minute de prelungire “cat dracu’ mai prelungeste asta?”. Otelarii scapa pe un contraatac la care nu se mai astepta nimeni si obtin un corner. Totusi ramane aproape toata echipa in aparare. Doar Arhire care bate cornerul si Vali Stefan, izolat printre aparatorii rapidisti. Se uita in jur , mai vede vreo 2 otelari un pic mai departe care nu prea au treaba cu faza si au venit aproape de careu doar “la deruta”. Vali Stefan ii face un semn discret lui Max, asa cum l-a invat la antrenamente, si Arhire executa magistral. Rapidistii sunt prea increzatori, si asta ii costa. Mingea trece peste un otelar, si cand toti au crezut ca faza s-a terminat Vali Stefan venind un pic din spate loveste puternic mingea cu capul si aceasta se duce la seminaltime pe langa bara. E gol, si victorie, o victorie pe care toti o credeau imposibila la un moment dat. Vali Stefan fuge spre marginea terenului urmat de restul oteralarilor. Arhire ii arunca in gluma , dupa ce euforia s-a mai domolit ” Vali, tre’ sa faci o cinste mare ” .
Poate ca dialogurile nu au fost chiar asa, insa faptele raman, Otelul in 10 oameni cu un portar cu o mana accidentata a revenit de la 3-1 si a castigat. Asta e spiritul de sacrificiu de care spunea Tase. Asta e Otelul, cel care lupta pana la capat. Nu echipa care joaca dupa sistemul “lasa ca merge si asa”. Hai otelari, trezirea.

Utilizatorii au cautat

• victoria bucuresti